miercuri, 10 februarie 2010

PREDEALUL DIN RASNOV

Oricata imaginatie as avea, nu mi-a trecut niciodata prin cap ca saracia din Romania poate fi obiectiv turistic. Pana cand un prieten din Rasnov mi-a povestit, cu tristete, ca asta se intampla in orasul lui. Autocarele cu turisti straini opresc, din prima, in cartierul Predeal. Ca e tocmai la sosea. Si e pacat sa ratezi asa mandrete de comunitate primitiva. Cum n-ai sa vezi in toata Europa! Se fac fotografii cu localnici zdrentarosi, copii murdari, desculti si cu mana intinsa, cocioabe fara apa si curent electric, prestari servicii prin gunoaie. Strainii spun ca-i funny, nu se asteptau la asa senzatii tari! Alo, Ministerul de Finante, n-ati vrea sa punem si o taxa de intrare?














luni, 1 februarie 2010

DUPA' 8 ANI





Ocna Sibiului - decembrie 2001.
Initial grotele respective au functionat drept cuptoare de olarit. In "epoca de aur" in ele au fost "repartizati" muncitorii de la o fabrica de cutite din zona! Dupa cum vedeti AICI (remember -2001 "OAMENII GROTELOR") saracii oameni s-au descurcat; au zidit intrarile si au transformat grotele in locuinte! Dupa '89 s-a ales praful de fabrica de cutite, s-a ales praful de baile termale (cu o istorie aparte) din Ocna Sibiului, ce mai... s-a ales praful de tot, inclusiv de "linistea" locuitorilor grotelor ramasi fara surse de venit si fara perspectiva gasirii unui loc de munca aproape de "casa".
Asta am gasit acum 8 ani pe o "strada" in Ocna Sibiului.

Ocna Sibiului - ianuarie 2010.
Acum doua saptamani, facand un fotoreportaj pe tema saraciei, am reajuns in Ocna Sibiului.
Surpriza: nu mai reperam mare lucru; mandria oamenilor locului se reactivase odata cu restaurarea impecabila a bailor termale; nimeni nu mai recunostea ca ar fi existat, sau ca ar exista asemenea "grote" in zona. Ai mei colegi de la Flacara, Lili si Bogdan, incepusera deja sa ma suspecteze ca as delira si ca fotografiile pe care le facusem acum 8 ani sunt niste facaturi. Oi fi eu dus cu pluta, dar nici chiar asa... m-am incapatanat, "am sapat" si am redescoperit "grotele".
Intr-adevar mult mai putine locuite, si mai dosite in spatele unor plantatii de garduri si constructii haotice noi.







In zadar am incercat sa gasesc locuitorii "grotelor", disparusera instantaneu, iar restul localnicilor/vecinilor continuau sa nege existenta lor, prostindu-ma-n fata, sugerandu-mi ca doar mi se pare ca la fereastra unei grote sunt perdele curate, ca pe gardul din fata alteia sunt puse la uscat rufe, ca toate indiciile si evidentele care imi dovedeau ca acolo locuiesc inca oameni, sunt doar niste interpretari eronate ale mele. Am intrat in vorba cu niste copii incercand sa profit de sinceritatea caracteristica varstei lor, dar se pare ca pustii aveau lectia invatata: "Nimeni nu mai locuieste in grote, aici unde sunt perdele la geamuri sta un nene despre care tata mi-a spus sa spun ca e nebun si care acum e plecat la munca, dar in grote nu mai locuieste nimeni de muuult!"
Am abandonat sa mai caut pe cineva care sa-mi faciliteze accesul intr-o astfel de "casa" si chiar m-am bucurat ca majoritatea "oamenilor grotelor" de acum 8 ani se mutasera de acolo gasind, sper, variante mai bune de a locui. Ce m-a bucurat si mai mult a fost atitudinea localnicilor/vecinilor, care desi constienti ca traiesc intr-o "saracie lucida" (asa cum ii declarase un nene colegei mele Lili), nu se vaita-n gura mare, ba din contra.

Lili si Bogdan care, intre timp, cercetasera imprejurimile, ma anunta ca pe maidanul din apropiere e o cocioaba, aparent abandonata, dar pe hornul careia au vazut iesind fum. Ne indreptam intr-acolo. Vad in usa cocioabei aparand un copil (3-4 ani), dispare brusc, reapare impreuna cu un altul putin mai mare (5-6 ani). Cel mare cand ne vede izbucneste in plans. Ma opresc si-i asigur ca venim cu ganduri bune, sa nu se sperie. Cu lacrimi in ochi copilul imi spune ca din gresala si-a taiat un deget la picior. Ma apropii si incercand sa-l linistesc ii dau la o parte carpa murdara care-i acoperea rana; mainile mi se umplu de sange si...si mi-e greu sa va povestesc ce mi-a fost dat sa vad. Scot la repezeala pachetul cu servetele de unica folosinta pe care-l aveam intamplator la mine; la vederea lui copii fac ochii mari de parca vazusera un miracol, si ma urmaresc cum tremurand incerc sa opresc hemoragia. Lili si Bogdan pleaca in cautarea unei farmacii.






Intru in cocioaba de 2 pe 2: o mizerie de nedescris; doua paturi, o masa, un topor pe jos, o soba improvizata dintr-un cazan si-un burlan. Descopar ca mai am un pachet de servetele de unica folosinta, il dau copiilor care par fascinati de acest obiect, nu stiu daca-i jucarie sau doctorie si-l cerceteaza in continuu. Aflu ca mami e plecata la primarie sa ia alocatia si sa cumpere de mancare,...mai aflu ca am in fata doua fetite, desi asa tunse periuta, pareau a fi baietei... mai mult, in unul dintre paturi sub o patura de-a dreptul slinoasa, o descopar pe cea de-a treia surioara (7-8luni). Din cand in cand mai examinez rana si schimb improvizatul pansament din servetel. Simt in privirile lor ca prezenta mea le da siguranta. Aud voci afara. Ies: un localnic/vecin, insotit de unul dintre pustii cu lectia invatata - mai vechii mei prieteni. Ii opresc si-i explic localnicului/vecin care-i situatia. Imi raspunde ca "Nu-i bai, o sa-i treaca, masa si tasu care-i mare beutor is da vina ca nu au grija da copchii". In sfarsit apar Lili si Bogdan.








Nu am intrat in amanunte si nu o sa povestesc ce s-a mai intamplat si cum am plecat de acolo, pentru ca imi e din ce in ce mai greu sa rederulez filmul. Cert e ca atunci cand m-am trezit din socul provocat de aceasta intamplare am realizat ca nu am facut tot ceea ce puteam face la momentul respectiv pentru fetite si ma urasc pentru asta,... dar lucrurile nu au cum sa ramana asa, sunt hotarat sa actionez.