Era o poveste in copilarie, in copilaria mea comunista, cum ca romanul de la tara, romanul simplu , romanul sarac, romanul cu bunul simt in vene, pleca din sat cu “pantofii de oras” in mana, incaltandu-i doar cand dadea de asfalt, odata iesit din mlastina drumurilor de tara.
Imaginea pe care mi-o creease atunci aceasta poveste astazi nu este o imagine de poveste , este o imagine contemporana, este o realitate pe care o traim, si pe care o s-o traim muuulti ani inainte, asfaltarile la scara nationala fiind doar povesti in discursurile conductorilor nostri dragi.
