miercuri, 5 august 2009

UMBRE PE CER...SE ROTESC! (WEAF)


























































5 comentarii:

  1. Mi se pare foarte frumos cum ai surprins evolutia cerului, pe masura ce a fost inundat: de la seninul albastru, dominat de soare, pina la griul amenintator, in care umbra ia locul luminii.
    Desi sint citeva fotografii in care apar oameni curiosi care privesc cu detasare spre cerul patat de fum, fotoreportajul induce o atmosfera de razboi, de amenintare. Iar ceea ce cred ca sugereaza asta nu este atit prezenta avioanelor, ci felul in care cerul se preschimba, ca si cum nelinistea ar fi una de dincolo de orice amenintare materiala.
    Foarte frumoase fotografii!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate Cristina! Fotografiile au o tensiune aparte, datorata preschimbarii luminii si evolutiilor la limita ale excelentilor piloti, dar recunosc; la momentul respectiv eram intr-o stare foarte tensionata care se regaseste probabil si in abordarile mele!

    RăspundețiȘtergere
  3. Bine ai revenit, Octavian!
    Tocmai m-am intors si eu din concediu, doua saptamini destul de agitate, in care am umblat mult, m-am bucurat si m-am intristat dintr-o gramada de motive, am ris si-am plins umblind prin satele romanesti, dar, ca totdeauna, m-am intors plina de proiecte noi, de o gramada de idei care nu m-au lasat sa dorm in ultimele nopti... Sper sa nu le abandonez prea repede si sa gasesc solutii sa le pot pune in aplicare.
    Ma simt extrem de rupta de toate, mai ales de Bucrestiul asta, azi in metrou priveam oamenii de parca n-as mai fi vazut oameni de ani de zile si toti mi se pareau extrem de frumosi... Sint sigura ca de miine incepe perioada post-vacanta, cu depresia care ma ia de fiecare data cind ma intorc de prin sate si simt ca nu prea am ce cauta aici.
    Altfel spus... :) Ma bucur ca ai revenit! Cit despre aparatul de fotografiat, pe care spuneai ca l-ai lasat deoparte, pentru mine a fost prima data cind m-am bucurat sa am un aparat de fotografiat cu mine. Pina acum aveam un amarit de aparat care voala toate filmele sau le scotea de parca erau facute in urma cu o suta de ani, dar, privind pe fotografiile pe care le-am facut, mi se pare ca mai nimic din toata bucuria mea pe care am simtit-o atunci cind am facut fotografiile (bucurie ca eram acolo, ca traiam ce vedeam acolo, ca vorbeam cu oamenii de-acolo) nu se mai vede...

    RăspundețiȘtergere