Amicul Timi Slicaru a publicat pe Facebook "echipa foto de la Cotidianul in anul de gratie 1996" + dl. Ion Ratiu...ce vremuri, ce echipa eram, ...ce vremuri,... s-a ales preful de vremurile ale si din pacate si de Cotidianul... si din pacate de intreaga presa mioritica!!!
dl.Voinoiu-laborant, dl. Ion Ratiu - fondator Cotidianu, moy=Octavian Tibar -fotoreporter, dl. Razvan Valcaneantu - fotoreporter, dl. Timi Slicaru-fotoreporter (multumesc Timi pt remember), dl. Costica Vaduva - fotoreporter
(de la stanga la dreapta, de sun in jos)
Da, chiar, ce vremuri :). Ma rog, eu eram pe-acolo doar tangential, dar imi aduc aminte cu placere personajele. N-ai o varianta mai mare a fotografiei?
RăspundețiȘtergere'96... primul meu an de liceu, vise si planuri pentru facultatea de istorie la sectia arheologie, prima mare indragosteala, cele mai puternice prietenii, primul dor de satul meu care a devenit deja o parte din mine... se pare ca anul Domnului 1996 a insemnat ceva pentru mai multi, desi nu intra in categoria - 2012... :p
RăspundețiȘtergereSint de acord cu tine cind vorbesti de praful mioritic care tot circula prin presa actuala, chestie care ma innebuneste (zilele trecute am cumparat Magazin istoric, am fost uimita sa vad ce porcarie cu iz paranoid si conspirativ a la pagina 5 din Libertatea a devenit...). Ma tot gindesc daca o sa raminem asa copii batrini refuzind vremurile de acum. E normala lumea asa sau am imbatrinit si am ajuns sa zicem celebra fraza care tot circula prin tramvaie: eheee, pe vremea mea?...
Simona,nu stiu daca esti la curent cu ce se intampla aici peste marea garla; Cotidianul s-a inchis in decembrie, e jale in presa scrisa.
RăspundețiȘtergereTimi era un ultim mohican ramas pe baricadele Cotidianului; restul echipei s-a imprastiat cu mai bine de zeca ani in urma.
PACAT!!! Cotidianul a insemnat mult pentru mine, acolo am debutat in '91 in presa mioritica, acolo m-am format ca jurnalist...
Fotografia e luata de la Timi de pe Facebook, si e la dimensiune f. mica, o sa-l rog sa mi-o trimita in format mai mare si o s-o repostez.
Eu sunt pe cale de disparitie in zona de fotorepotaj, pana acum ma luptam cu morile de vant, acum am obosit si mai am doar niste zbateri disperate , zadarnice.
Daca ai timp si chef, da-ti si tu cu parerea fata de aceasta ultima zbatere a mea :http://revistaflacara.blogspot.com/2010/01/editia-revistei-flacara-1-22010-se.html
Da Cristina este trist ce se intampla in presa mioritica; singurele publicatii care rezista sunt cele care au mai multe pagini 5, sau toate paginile, pagina 5.
RăspundețiȘtergereImi pun mereu intrebarile astea: oare am imbatranit din moment ce o tot bag pe aia cu "pe vremea mea"?,... sau in jurul meu astazi se deruleaza o piesa de teatru in care nu am cum sa am decat un rol secundar, minuscul, si pe care sa nu fiu capabil sa-l joc decat foarte prost?
Probabil ca intr-o anumita masura si una si alta sunt valabile in ceea ce ma priveste. Sper sa se schimbe candva piesa asta si atunci sa nu fiu chiar batan, ca sa pot juca bine un rol, fie el si secundar, dar conform unor criterii de valori adevarate.
Cert e faptul ca suntem niste copii batrani greu adaptabili si asta nici nu stiu daca e chiar asa de rau, poate ca asta ne ajuta sa nu ne alteram jucand bine roluri penibile, sau mincinoase.
Tot ceea ce spui aici imi aminteste atit de mult, din pacate, de Rinocerii lui Ionescu.
RăspundețiȘtergereDaca normalitatea e o chestie relativa si trasata social diferit in functie de context, mai bine nebun decit normal cu "carnet rosu de partid". Sau portocaliu. Cam aceeasi "normalitate".
ce vremuri, nea Tibi... in 96, pe 12 august, aterizam la Cotidianul...
RăspundețiȘtergere