vineri, 24 iulie 2009

IN SALINA' LA PRAID
















Publicat de la
Etichete:

2 comentarii:

  1. Cristina Douglas (Mihală)25 iulie 2009 la 23:27

    E atit de frumoasa metafora (desi as zice mai degraba ca e mai mult realitate, in masura in care insasi realitatea are un sens de dincolo de lucruri) asta a adincului. "Intru adincuri am strigat si m-ai auzit...". Ca si metafora pesterii din mitul lui Platon.
    La fel de frumoasa e si constanta luminii (nu stiu de unde veneau in realitate luminile, dar in fotografii pare sa fie, pe de o parte, o lumina venita de la oameni, pe de alta parte, o lumina a lucrurilor sau a adincului insusi.). Cred ca e cel mai "luminos" (in toate sensurile cuvintului) fotoreportaj din cele pe care le-am vazut la tine.
    Tot uitindu-ma la fotografiile tale, cred ca am inteles cumva (sper sa nu ma insel) ca "oamenii tai" par sa caute in permanenta ceva, sint intr-o stare de resemnare trista sau de asteptare iscoditoare. Tocmai pentru asta mi se pare ca fotoreportajul asta este deosebit de celelalte: oamenii chiar par sa fi gasit ceea ce cauta!
    Imi place mult de tot fotoreportajul asta, pentru ca are un mesaj extrem de puternic, iar intoarcerea asta spre "inauntru" ca sa gasim ceea ce credem in mod obisnuit ca este "afara" cred ca este unul dintre lucrurile esentiale. Doar ca nu privim incotro ar trebui...

    RăspundețiȘtergere
  2. tibby29 iulie 2009 la 02:41

    Intr-adevar, in cazul asta oamenii chiar gasisera ce cautau; in schimb eu am ramas cu impresia ca nu am gasit cea mai buna varianta de a ilustra munca lor si atmosfera de acolo (200m sub pamant)...dar asta ramane intre noi :) !

    Mersic pentru comentariu; iar ai reusit sa ma surprinzi placut definind anumite aspecte ale cautartilor mele pe care nu le constientizez intotdeauna!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)