vineri, 30 octombrie 2009

MARATON DE OCTOMBRIE








































Publicat de la
Etichete:

5 comentarii:

  1. virgil30 octombrie 2009 la 07:19

    unde, unde?

    RăspundețiȘtergere
  2. tibby30 octombrie 2009 la 07:21

    In Bucuresti!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cristina Douglas (Mihală)1 noiembrie 2009 la 22:29

    Impresionant! M-a emotionat mult fotoreportajul asta.
    Pina la urma, cred ca asta e cel mai important la o fotografie/reportaj: sa trezeasca o reactie afectiva fata de realitate. Mi-a placut mult mesajul: desi o vedem de mult prea multe ori doar bicromatic, realitatea este extrem de diversa si de colorata si fiecare om/lucru are o culoare unica.
    Asa ca iau fotoreportajul tau ca pe o provocare si un indemn la privire (intelegind prin asta ca totdeauna cel care priveste se implica in cimpul vizual perceput). :)
    P.S. Iarasi am vorbit prea mult cind era doar de privit si de trait. Nu ma lecuiesc odata de morbul asta al cuvintelor! :p

    RăspundețiȘtergere
  4. tibby2 noiembrie 2009 la 05:17

    Ma bucur ca ti-a placut fotoreportajul!
    Fotografia alb/negru, provoaca si indeamna "la privire" in sensul pe care la-i definit. In alb/negru expresiile si atitudinile (in unele cazuri chiar si atmosfera) sunt mult mai bine puse in valoare, tocmai prin lipsa compozitiei cromatice care de multe ori le dilueaza.
    P.S. Consider comentariile tale pertinente si constructive, nicidecum excesive.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cristina Douglas (Mihală)2 noiembrie 2009 la 06:10

    In ce priveste fotografia, cred ca ma incadrez perfect in tiparul "lectorului inocent" despre care vorbea Umberto Eco: pentru ca nu am habar de ceea ce inseamna, la nivel teoretic, fotografie, "lectura" mea este clar una absolut pe criterii subiective: imi place sau nu. Si cum la mine imi place echivaleaza de cele mai multe ori cu "imi spune ceva" (nu neaparat cu "e frumos"), atunci incerc si eu sa ma bag in seama cu o critica si o interpretare afectiva, ca una in necunostinta de cauza. Ma bucur insa enorm cind gasesc lucruri care imi spun ceva, care ma fac sa vad mai mult sau mai adinc. Daca imi iese... asta e cu totul alta poveste. :p Cert este ca fotoreportajele tale imi spun povesti si imi arata realitati! :)

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)