miercuri, 16 decembrie 2009

GLOBULETE, GLOBULETE
















Publicat de la
Etichete:

2 comentarii:

  1. Cristina Douglas (Mihală)18 decembrie 2009 la 03:49

    Daca tot ziceam si ziceai de amintiri, globuletele imi amintesc ca, de fiecare Craciun, tata ne cumpara o gramada de globulete pictate manual, dar unul singur capata statut de cel mai frumos globulet, care era pastrat de la un an la altul si era primul asezat in bradut.
    Nu mai vazusem de mult globulete pictate manual si acum vreo luna si ceva am vazut un magazin pe strada Franceza (sau pe undeva prin centrul istoric) si am fost asa fericita ca semanau cu alea de cind eram noi mici. Tre sa ma duc sa cumpar citeva! :)
    E uimitor cit de "materiala" e memoria noastra, mai proustiana decit toate madeleinele si ceaiurile de tei ale domnului Proust... si la fel de uluitor e cum putem sa uitam atunci cind se pierde ce ne aducea aminte.
    Multumesc ca ai impartasit pe blog globuletele astea, e ca un fel de dar de Craciun! La care se adauga toata zapada asta neasteptata. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. tibby22 decembrie 2009 la 06:20

    Ma bucur ca am reusit sa-ti fac un dar de Craciun!!!

    Ce chestie cu globuletele astea!... si mama are un adevarat cult pentru globulete. In fiecarea an cauta si cumpara cele mai necomune globulete, pe care le pastreaza cu mare grija pentru a le expune si-n anii viitori.
    In copilartie, bradul nostru era mai incarcat decat al amicilor si nu erau doua globulete identice in el.
    Din momentul in care am fost convins de adevarata identitate a lui Mos Craciun, mama ma solicita la impodobirea bradului si, an de an, imi povestea istoria fiecarui globulet pe carel agatam in brad. Are chiar globulete foarte vechi pe care le-a primit de la bunicul ei (=strabunicul meu albanez).
    Anul trecut, cand am facut primul Craciun in noua mea casa, am impodobit bradul simplu, doar cu beteala alba si globulete rosii. Venita-n vizita, mama s-a uitat la brad, asa oarecum dezamagita de lipasa mea de atitudine in domeniu. La utmatoarea vizita a venit cu o cutie cu globuri din colectia ei; adevarate opere de arta. Stiam ca nu voi fi in stare sa le pastrez cu aceeai grija. GLOBULETELE TREBUIAU SALVATE!!!..., asa ca, evitand s-o dezamagesc iar, printr-un refuz, am bagat la inaintare cavaleria din dotare, spunandu-i mamei ca ale sale nepoate sunt in faza de TERMINATOR, nu le rezista nimic, si e pacat de asa globulete "ninse" de atatia ani, ca la ea sunt mai in siguranta pana mai cresc fetele si vor tece de la faza de TERMINATOR la cea de ALBA CA ZAPADA. :)

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)